|
|
|
|
Din intamplare ma aflam in capitala SUA chiar cand 4 iulie a trecut pe langa mine, asa ca pot sa va povestesc ce s-a intamplat pe aici cu ocazia asta. Si ce mai fac eu in loc sa stau linistit si sa ma plictisesc acasa.
Inainte cu o saptamana de acest eveniment, prognoza meteo arata ca vremea nu e de partea americanilor din Washington - se anuntau ploi torentiale. Pregatirile au inceput cu cel putin o saptamana inainte. Duminica (sa eliminam cacofonia) care a precedat ostilitatile, am trecut prin National Mall (zona care separa Capitol Building de Washington Monument) si am vazut oameni imbracati in costume de epoca jucandu-se de-a istoria. Era prezent si un corp de armata in toata regula: comandant cu soldati imbracati in haine de lupta care purtau un tun demonstrativ dintr-o parte in alta. Din pacate nu pot sa redau intreaga atmosfera, dar trebuie sa va imaginati o gramada de gura-casca (printre care si subsemnatul), fanfara, galagie ...
Era destul de greu de crezut ca se va intampla precum prognozau oamenii vremii, pentru ca vremea era foarte calda, soarele nu se lasa luat de pe cer decat noaptea, nici chiar in 4 iulie dimineata nu prea erau urme de nori. Asa ca am incalecat bicicleta de dimineata si m-am infiintat in acelasi loc pentru a doua partida de cascat gura. De data asta era si mai multa lume, in zona au fost amplasate o gramada de fast-food-uri pentru ca americanul sa-si poata cheltui banii greu munciti. Muzica de toate felurile, de la rock la muzica religioasa. Oamenii s-au veselit, au mancat lebenita si au baut bere. Observatie: cred ca au si ei bisnitarii lor - cereau $2 pentru o felie de lebenita (eu am cumparat o supra-lebenita din magazin cu $3.5).
La ora 12 a inceput parada. S-au perindat pe rand prin fata ochilor mei militari, scolari, chinezi, vietnamezi (astia din urma aveau o pancarda pe care scria: "Ne place libertatea. Multumim, America") etc. Dupa fiecare grup apareau inevitabil indivizi care plimbau afise publicitare. Din cand in cand apareau diferite personalitati: politicieni, oameni de stiinta si ... Miss America.
N-am avut inspiratia sa ma pun la umbra si m-a ars putin soarele. De unde au scos astia chestia cu ploaia? Dupa un timp am inceput sa ma obisnuiesc cu atmosfera, dar mirosurile m-au trimis acasa sa mananc ceva pentru ca stomacul meu isi cerea drepturile, iar preturile erau mult prea exagerate acolo. Aveam in plan o intoarcere la locul faptei pentru a urmari jocurile de artificii.
Nu stiu daca a fost vorba de o scamatorie sau nu, dar dupa ce am ajuns acasa soarele a dat inapoi in favoarea norilor si putin timp dup-aia a inceput ploaia. Cu adevarat torentiala. Si sa mai spuna cineva ca meteorologia nu e o stiinta exacta! Avand in vedere noile conditii, am renuntat la ideea cu jocurile de artificii (doar mai sunt cativa ani in fata mea ca sa le vad, nu?). In schimb americanilor nu le-a pasat de ploaie: au ramas acolo, doar ca sa nu treaca evenimentul pe langa ei. Au urmarit un concert cu vedete de mana a doua, care cantau cu umbrela in mana. I-am vazut la televizor: erau plouati, dar fericiti (unii-si cam exagerau fericirea).
...
In ultimul timp am inceput sa am o idee in legatura cu organizarea muzeelor americane. Si nu pot spune ca nu-mi plac. Alaturi de exponatele care stau frumos in orice muzeu pentru ca lumea sa se uite la ele, americanii au integrat sunet si imagini. Te uiti la pasari, le auzi ciripind, te uiti la serpi, auzi sasait, te uiti la insecte, auzi tot felul de zgomote create de ele. Din loc in loc gasesti cate un terminal video (de multe ori interactiv) care-ti prezinta tot felul de chestii legate de exponatele din jurul lui. Exista si sali de cinema in miniatura (10-20 de locuri) in care ruleaza permanent filmulete de tot soiul.
In ultima vreme ma chinui sa vizitez Muzeul de Istorie Americana. Ma chinui in sensul ca am fost de cateva ori intr-insul si n-am reusit sa-i dau de capat. Prima data cand l-am vizitat m-a atras aripa dedicata calculatorului. Initial nu am realizat care e legatura dintre istoria americana si calculator, dar apoi mi-am dat seama ca ei considera calculatorul ca fiind o parte a istoriei lor. De ce sa nu recunoastem ca au putina dreptate? Mi-am facut si o poza cu primul tranzistor, pentru ca mi se pare a fi lucrul care a schimbat totul in vietile noastre. La inchidere mi-am dat seama ca am vizitat o aripa din cele patru. Pentru ca sunt patru aripi ... la primul etaj. Mai urmeaza cateva la etajele 2 si 3.
La a doua vizita m-am ingropat in aripa care prezinta impactul stiintei in viata americana. Totul este prezentat in ordine cronologica, dar asta doar daca omul intra pe unde trebuie. Eu am intrat pe la iesire si am inceput cu anii fericiti ai ADN-ului. Mi-am dat seama imediat ca ceva nu e in regula, dar avand in vedere subiectul, mi-am zis ca voi gasi inceputul mai tarziu. O multime de fapte prezentate, lucruri bune si rele despre ingineria genetica (la unul dintre terminale poti sa te joci de-a schimbatul genelor si pleci de acolo cu o idee generala). Din loc in loc mesaje: "Stop and think!". Intrebari despre dreptul omului de-a se juca de-a genetica - este moral sau nu? Apoi n-am mai gasit inceputul pentru ca iar s-a facut ora inchiderii ... Destul de frustrant: cand voi reusi sa termin de vizitat tot muzeul asta?
Trecand peste aceste frustrari, lucrurile merg bine. Vertes nu vrea sa ma lase sa predau semestrul viitor, desi i-am spus ca imi place si ca as vrea. A spus ca e mai bine pentru mine si pentru proiectele lui sa fiu asistent de cercetare. M-a convins cand mi-a spus ca un RA are prestigiu mai bun decat un TA si ca multi ar vrea sa fie RA si nu pot. Pentru ca a venit vorba de prestigiu, n-am mai insistat: o fi bun si asta la ceva.