|
|
|
|
|
Incep prin a multumi tuturor celora care si-au exprimat ingrijorarea in ceea ce priveste situatia mea, avand in vedere pozitia strategica in care ma aflu in timpul acestor evenimente aproape incredibile. Imi cer scuze pentru ca nu raspund fiecarui mesaj in parte, dar nu prea am timp sa scriu aceleasi lucruri de mai multe ori. Intrebarile sunt in linii mari identice si sunt sigur ca sunteti cu totii curiosi cam cum se vad lucrurile de la fata locului. Sper ca voi reusi sa trimit acest email colectiv pentru ca am avut ceva probleme cu ultimul pe care l-am trimis la sfarsitul lui august si care nu a ajuns la destinatari (intre timp am incercat sa-l retrimit de doua ori, se pare fara succes).
Dar sa trecem la subiect: America under attack (cum se prezinta lucrurile la televizor pe aici). Ziua de ieri a inceput cu rutina zilnica: am ajuns la facultate fara nici o problema. Chiar m-am bucurat ca politistii nu-si prea pun mintea cu biciclistii (au ei chestii mai importante de care sa se ocupe): am luat un semafor pe rosu chiar sub nasul a doua masini de politie. Nu stiu cat timp a trecut pana cand un coleg chinez a intrat in laborator cu stirea ca unul dintre cei doi zgarie nori ai World Trade Center a fost lovit de un avion. La radio se vehicula posibilitatea unui tragic accident: presa nu isi daduse inca seama ca de fapt avionul respectiv nu avea ce cauta in zona respectiva. Abia dupa ce alt avion a lovit cel de-al doilea turn, a devenit evident ca nu poate fi vorba de accident. Lucru confirmat de avionul care a zburat printr-o latura a Pentagonului.
Lucrurile au inceput sa se precipite: se vehiculau informatii referitoare la alte avioane care ar fi fost deturnate, gata sa aterizeze la fel de putin ortodox ca si semenele lor. Totusi, unii indivizi complet ignoranti (subsemnatul de exemplu) nu au reusit sa realizeze dimensiunile catastrofei si au ramas calmi in aceasta furtuna.
Universitatea a suspendat imediat cursurile, laboratoarele, dar nu a inchis cladirile. Eu mi-am zis ca daca tot am venit la scoala, nu are nici un rost sa merg din nou acasa, unde nu prea am mare lucru de facut. Asa ca am ramas pe baricade in timp ce restul lumii incerca sa-si ia talpasita din zona. Vertes (advisorul meu) mi-a sugerat ca nu ar fi foarte intelept sa raman, avand in vedere ca sediul Bancii Mondiale si al Fondului Monetar International este la doua strazi distanta de campusul GWU. Daca cineva ar avea intentia sa remodeleze arhitectura cladirii respective, ar fi fost foarte probabil ca un avion sa-si vare botul pe geamul laboratorului meu sa verifice daca totul e in regula sau nu.
Ignoranta mea a mers si mai departe: realizand ca este vorba de un eveniment unic in istorie, am hotarat sa merg pana la Pentagon si sa-i fac cateva poze cata vreme sta in pozitia asta mai putin obisnuita. Pentagonul nu e in Washington, este situat in Arlington, Virginia. Ca sa ajungi acolo trebuie sa treci podul peste Potomac (asta-i raul care-si face veacul in jurul Washingtonului). Strazile care duc la Pentagon erau inchise de politie, caile de acces inspre Washington limitate. Dar, avand in vedere mobilitatea de care ma bucur pe bicicleta, am reusit sa ajung destul de aproape, fapt demonstrat si de pozele pe care am reusit sa le fac.
Nu am fost singurul care a cazut prada curiozitatii: poporul era adunat acolo ca la circ, inarmat cu aparate de fotografiat, camere video, unii doar cu ochii si neuronii pastratori de imagini din dotare. Nu cred ca are rost sa va descriu gaura din Pentagon si nici fumul din jur, probabil ati vazut imagini de calitate la televizor. Am inconjurat Pentagonul si am reusit chiar sa-mi pastrez aparatul de fotografiat cu film cu tot, desi am fost amenintat cu confiscarea filmului. Dupa care mi-am dat seama ca am ajuns intr-o zona mai putin cunoscuta si nu aveam nici o harta la mine. Cred ca m-am invartit vreo 3 ore pana am reusit sa ajung inapoi la facultate.
Dupa ce am ajuns acasa, m-am uitat la stiri si am inceput sa realizez ca totusi se intampla ceva foarte serios. Am vazut in actiune avioanele care s-au aruncat in zgarie-norii din New York si pe cel care si-a propus sa strice Pentagonul. Totul parea un film regizat la Hollywood cu efecte speciale extraordinare. Dar totul este incredibil de real. Vezi oameni care indisperare se arunca de la etajul 100 si zboara ca hartiile. Vezi cladirile care se prabusesc ingropand o multime de oameni care incearca sa se salveze sau sa salveze alte vieti.
Nu poti sa nu te gandesti: ce minte diabolica s-a putut gandi la asa ceva? Nu poate fi vorba de mercenari, pentru ca astia se gandesc la viata lor in primul rand: trebuie sa cheltuiasca cumva banii pe care-i castiga terorizand alti oameni. Oricine isi poate da seama ca e vorba de fundamentalisti islamici: astia sunt unii dintre putinii oameni in lume carora nu le prea pasa de viata lor. Oare pot fi numiti oameni, sau se poate gasi un alt termen mai potrivit? Cat de multa ura poate exista in indivizii care au planificat asa ceva in numele lui Allah? De ce trebuie sa moara cei care nu cred in Allah?
Trebuie sa recunosc ca am fost surprins de atitudinea americanilor. Incearca sa evite masacrarea unor indivizi care au prea putine in comun cu ceea ce s-a intaplat. De exemplu musulmanii care traiesc in America ar putea fi linsati daca populatia ar fi manipulata in sensul asta, desi e foarte probabil ca religia este singurul lucru pe care-l au in comun cu indivizii care au comis actele teroriste. De aceea, posturile de televiziune NU TRANSMIT stiri despre orientul mijlociu. Daca americanii i-ar vedea pe arabi beti de bucurie, arzand steaguri americane, va puteti imagina ce ar putea urma. Eu i-am vazut pe BBC si mi s-a facut sila de ei.
Totusi, exista ceva ce arde in americani si cere razbunare, dar totusi incearca sa se gandeasca limpede si sa analizeze consecintele actiunilor care vor urma cu siguranta. Bush a spus ca nu se va mai face nici o diferenta intre teroristi si tarile in care acestia sunt tolerati. Probabil ca asta este un fel de declaratie de razboi la adresa Afganistanului (probabil ca si Iranul, Irakul si Siria se gasesc in aceeasi oala).
La sfarsitul lunii septembrie, Washingtonul va fi framantat de un alt eveniment: intalnirea anuala a Bancii Mondiale si a Fondului Monetar International. Se preconizeaza ca evenimentul va atrage circa 100,000 de 'vizitatori'. George Washington University isi va inchide campusul in perioada asta. Daca vedeti ceva teribil la televizor, nu va ingrijorati din cauza mea pentru ca nici daca vreau nu pot sa intru in laborator. Iar daca nu pot intra in laborator nu prea are nici un sens sa vin in centru.
Allah fie cu voi!