|
|
|
|
|
|
| |
|
Sfarsitul lunii trecute m-a gasit din nou in lupta cu timpul. Dupa ce am scapat de examenele despre care am povestit cu atata patima, au inceput pregatirile pentru o conferinta. Mi-am gasit de lucru la doua postere (pe care curiosii le pot gasi pe pagina mea de web) si am contribuit oarecum si la un al treilea, al carui autor a plecat din grupul nostru de cateva luni. Nu mai cant refrenul in care descriu cat de tarziu am ajuns pe-acasa in saptamanile ce-au precedat conferinta pentru ca treaba asta a intrat deja in normal, incep sa ma minunez cand ajung acasa devreme. Avand in vedere criza de timp prin care am trecut, am amanat din nou examenul cumulativ. Din pacate articolele pe care trebuie sa le citim se inmultesc cu fiecare luna care trece.
Societatea americana pentru spectrometrie de masa (ASMS) a gasit de cuviinta sa-si organizeze cea de-a 50-a conferinta in Orlando, Florida in perioada 2-6 iunie. Merita sa remarc faptul ca a fost cea mai mare si cea mai importanta conferinta la care am participat pana acum. Organizatorii se lauda cu aproximativ 4,500 de participanti, care s-au adunat timp de 5 zile intr-unul din cele mai mari hoteluri din Orlando: Marriott World Center. Posterele mele s-au pierdut printre alte aproximativ 1,600 de postere, ceea ce m-a facut sa ma simt foarte mic si putin important.
Unul dintre indivizii care s-a oprit la posterul meu a fost cam enervant cu intrebarile pe care le punea, ceea ce m-a facut sa ma uit cu mai multa atentie la numele domniei sale (Franz Hillenkamp). Nu mi-a luat foarte mult sa-mi dau seama ca stateam de vorba chiar cu persoana care a descoperit MALDI si care (foarte probabil) va primi premiul Nobel in anii care vor urma. De fapt, multe alte nume pe care le stiam doar din literatura si-au gasit echivalentul uman cu ocazia asta.
Finalul conferintei a fost sarbatorit la Universal Studios cu mancare si bautura din belsug oferite de firmele constructoare de spectrometre de masa. Pentru ca Universal Studios este un parc de distractii, am profitat de ocazie ca sa ma dau pe cel mai mare roller coaster pe care l-am vazut vreodata. Dupa ce-am tasnit spre cer cu o viteza care m-a lipit pur si simplu de spatarul scaunului, m-am intors cu capul in jos si m-am dat peste cap de cateva ori. Pe cand credeam ca totul s-a terminat cu bine, eram doar la jumatatea cursei ... Nu cred ca au trecut mai mult de 5 minute pana s-a terminat cursa si tare as fi vrut s-o mai incerc odata. Dar n-am mai avut rabdare sa astept inca o ora la coada si mai erau si altele de vazut ...
In urmatoarea cursa, Omul Paianjen m-a insotit peste tot, chiar mi-a salvat viata de cateva ori. E incredibil in ce masura au reusit americanii sa integreze un mic roller coaster cu imagini 3D (da, am purtat si ochelari 3D), sunet, caldura si apa ca sa creeze un mediu din care am simtit ca fac parte pentru cateva minute. Chiar si oprirea a fost perfect sincronizata cu imaginea unei plase de paianjen in care am fost prins ca sa nu cad de pe un zgarie-nori. Ploaia care ma astepta la iesire, m-a convins sa-l mai ajut odata pe Omul Paianjen in lupta cu oamenii rai. Pentru ca faptele mele bune au trecut neobservate (in sensul ca ploaia a continuat) am hotarat ca intoarcerea la hotel ar fi cea mai buna idee.
Vertes a fost foarte cumsecade si ne-a lasat sa petrecem si restul saptamanii in Orlando. Timp in care am mai vizitat doua parcuri: MGM Studios si Epcot Center. Acestea fac parte dintre cele patru parcuri Disney (alaturi de Animal Kingdom si Magic Kingdom), dar am fost oarecum dezamagit de ele in comparatie cu Universal Studios. Am prins gustul vitezei, iar trenuletele care se plimbau pasnic printre robotei vorbitori nu-mi mai satisfaceau pofta de senzatii tari. Am fost pilot de test, m-am dat din nou peste cap, am cazut in gol cu liftul, iar Wayne Szalinski (omul de stiinta din 'Draga, am micsorat copii') m-a micsorat impreuna cu restul audientei intr-un alt film 3D.
Seara, jocurile de artificii, sunet, apa si lumini au fost foarte impresionante (o sa pun cateva poze in rubrica Photos dupa ce le developez). In MGM Studios, personajele de desene animate aproape ca au reusit sa ma convinga ca binele invinge raul intotdeauna. A plouat continuu, iar folosirea umbrelelor nu e permisa. Probabil ca in felul asta e mai usor sa-i convingi pe spectatori sa cumpere pelerine de plastic cu $18 (din care mai mult de jumatate doar pentru simbolul Disney). Asta nu a fost singurul pret exagerat, de exemplu o fotografie costa in jur de $15, iar Coca-Cola (1/2 l) e $2.50.
Deocamdata Mickey Mouse a devenit istorie pentru mine si au revenit la orizont vechile probleme cu care nu vreau sa va mai plictisesc ...